Prezentare oferta: Produs notificat de Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA Bucuresti
Serviciul National pentru Plante Medicinale Aromatice si Produse ale Stupului - Certificat de Notificare seria AA/ nr. 5271 / 2011
TELOMERII, TELOMERAZA SI PROCESUL DE INBATRANIRE
Postulat: “Ramanem tineri atata timp cat celulele noastre sunt tinere. Traim atata timp cat traiesc celulele noastre.”
Telomerii sunt secvente de ADN aflate la capetele cromozomilor, ca un fel de teaca protectoare. Au fost comparati cu micile bucati de plastic care protejeaza capetele sireturilor impiedicand destramarea acestora. Cromozomii contin materialul genetic. Destramarea cromozomilor poate conduce la deteriorarea acestora si deci alterarea materialului genetic sau la fuzionarea cu alti cromozomi conducand la un ADN mutant.
Telomeres_1.jpg
In 1961 savantul Hayflick afirma ca inbatranirea (senescenta) este un stadiu marcat de fenomene de alterare morfologica si biochimica in care celulele corpului inceteaza sa se mai prolifereze pentru ca au depasit o limita - limita vietii replicative. Replicarea (inoirea) celulelor este un proces prin care o celula se divide intr-una “noua” care teoretic ar trebui sa fie identica, si in special ar trebui sa contina o copie identica a ADN-ului. James Watson, descoperitorul ADN-ului a observat ceea ce el numea “problema replicatiei terminale”, adica incapacitatea de a se copia corect tot ADN-ul, ramanand necopiat un mic fragment din teaca aflata la capatul acestuia, teaca ulterior denumita telomer. Savantul rus Olovnikov gasea legatura intre problema replicatiei terminale si senescenta celulara descrisa de Hayflick. Pentru Olovnikov "problema replicatiei terminale" era cauza scurtarii progresive a capetelor cromozomilor (telomerii) functionand ca un “ceas molecular” care stabileste numarul maxim de diviziuni celulare de-a lungul vietii, controland deci in mod direct procesul imbatranirii si durata vietii unui individ.
Diviziunea si replicarea celulara este procesul natural prin care celulele sunt inlocuite in mod regulat cu unele noi. Dar, asa cum a afirmat Hayflick, o celula se poate replica doar de un numar limitat de ori, definind varsta fiziologica si durata de viata a fiecaruia. Acest numar limitat de diviziuni este dependent de lungimea telomerilor. Bazat pe teoria limitei Hayflick si pe ultimele statistici, omul ar putea atinge varsta cronologica de aproximativ 120-125 de ani. Dupa fiecare diviziune celulara telomerii se scurteaza. In timp, telomerii se scurteaza pana la limita maxima cand celula primeste semnalul de “stop” si nu se mai divide. Se instaureaza in fapt fenomenul de inbatranire (senescenta) cand, celulele incep sa inbatraneasca pana cand mor (apoptoza). In cazurile in care insa telomerul este prea scurt dar celula totusi continua sa se mai divida, cromozomul se “destrama” conducand la o celula nefunctionala sau fuzioneaza cu alti cromozomi conducand la instabilitate genomica putand astfel initia cancerul.
Cum fiecare individ este diferit genetic si totodata traieste intr-un mediu pshiho-fizic diferit, procesul de scurtare a telomerilor difera de la un individ la altul, rezultand intr-o durata de viata variabila de la un individ la altul.
Un sistem imunitar slabit poate fi de asemenea un factor in accelerarea scurtarii telomerilor conducand la o inbatranire mai accelerata si la o durata de viata mai scurta. De fapt, scurtarea telomerilor Limfocitelor si granilocitelor conduc de asemena la slabirea sistemului imunitar, creindu-se un cerc vicios. Celulele imunitare din sange se regenereaza din celule stem. Este deci necesar ca organismul sa produca si suficiente celule stem. O deficienta de celule stem conduce la inbatranirea populatiei de limfocite si granulocite datorata scurtarii telomerilor acestora. Iata mai jos evolutia statistica o data cu varsta cronologica a lungimii telomerilor Limfocitelor si Granulocitelor:
TELOMERS_2.jpg
In 2009, savantele Carol Greider si Elizabeth H. Blackburn au castigat premiul Nobel pentru descoperirea actiunii enzimei telomeraza. Enzima telomeraza este o proteina produsa de catre organism, activata si circulata cu scopul de a controla integritatea si lungimea telomerilor de ADN.
Pe masura ce inaintam in varsta, organismul nu mai produce suficienta telomeraza concomitent cu incetinirea mecanismelor de activare a acesteia conducand la procesul de inbatranire “normala” Activarea si circularea acestei enzime importante poate fi insa disturbata de diferite elemente stresoare (sistem imunitar slabit, alimentatie necorespunzatoare, radicali liberi, viata dezordonata, stres cotidian, stari psihice, inbolnaviri repetate etc.) conducand la accelerarea procesului de inbatranire. Daca o cantitate insuficienta de telomeraza este circulata in organism sau daca datorita stresorilor telomeraza nu reuseste sa se lege de nucleul celulei, consecinta este o deficienta in controlul telomerilor rezultand intr-o scurtare aceelerata a acestora, conducand la inbatranire mai rapida si instaurarea mai devreme a diferitelor boli degenerative “specifice batranetii”.
In vivo, lungimea telomerilor celulelor somatice replicative este corelata invers cu varsta si este asociata cu boli legate de varsta, incluzand si bolile cardiovasculare. Au fost raportate asocierea cu scurtarea telomerilor a unor afectiuni precum hipertensiunea arteriala, diabet, rezistenta la insulina, obezitate, arterioscleroza, dementa vasculara precum si a altor boli degenerative. S-a constatat de asemenea o corelatie intre lungimea telomerilor si mortalitatea cauzata de boli cardiace.
Mentinand un sistem imunitar puternic si mentinand o cantitate adecvata de telomeraza circulanta, lungimea telomerilor poate fi controlata si prin efect, se pot stopa bolile degenerative, inbatranirea poate fi incetinita iar unele efecte ale inbatranirii pot fi chiar reversate. Au existat temeri ca activand telomeraza va conduce la imortalitatea celulelor maligne. Aceasta teorie s-a dovedit a nu fi corecta deoarece celulele maligne sunt imortale de facto si au o activitate telomerica diferita de celulele normale.
Varsta cronologica , Varsta fiziologica si Anti-Inbatranirea (Anti-Aging)
Varsta cronologica este definita ca varsta masurata in ani de viata. Varsta fiziologica este varsta exprimata ca fiind varsta cronologica a unui individ normal avand aceleasi caracterisitici fiziologice (aparenta fizica, functionalitate a organelor). Precum in expresia populara “nu isi arata varsta”. Ca un exemplu, un individ poate avea varsta cronologica de 50 de ani si varsta fiziologica de 40 de ani adica similar cu un individ sanatos avand varsta cronologica de 40 de ani.
A lupta contra inbatranirii nu este suficient sa extinzi doar varsta cronologica. Este nevoie sa incetinesti si chiar sa reversezi efectele inbatranirii fizilogice.
Activatorul de Telomeraza KÖNIG REVITAL-TA™ contine o formulatie ortomoleculara unica avand ca scop stimularea eliberarii si circularii enzimei telomeraza concomitent cu oferirea de suport nutraceutuic pentru continua diviziune celulara si replicarea corecta a ADN-ului.
Care sunt ingredientele de baza din KÖNIG REVITAL-TA™ ?
Ingredientul implicat direct in activarea telomerazei este TA-100S.
TA-100S este o molecula proprietara de Cycloastragenol Sulfatat de dimensiune mica (clusteri de 1-2 molecule). Cycloastragenolul, o aglicona a Astragalosidei IV, a fost dovedit clinic ca fiind cel mai eficient activator de telomeraza atat prin prisma stimularii organismului sa produca suficienta telomeraza cat si a activarii si circularii acesteia. Sulfatarea printr-o metoda proprietara mareste absorbtia la nivel de intestin precum si biodisponibilitatea dupa absorbtie.
Astragalosida IV este o triterpenoida care actioneaza in concert cu Cicloastragenolul dar nu direct prin activarea Telomerazei ci prin prizma activarii sistemului imunitar.
Colastra concentrata continand 30% Imunoglobulina G (IgG) impreuna cu extractul concentrat 20x din Astragalus sunt stimulante puternice al sistemului imunitar, o conditie importanta in mentinerea integritatii telomerilor si a ADN-ului. Colastra contine de asemenea factori de crestere necesari replicarii celulelor somatice.
Proteina p43 extrasa din Saccharomyces Cervisiae este importanta pentru ancorarea telomerazei de nucleul celular, fara de care efectul telomeric ar fi diminuat sau poate chiar inexistent.
Totodata, proteina p53 existenta in extractul de placenta are functii anti-cancerigene si joaca un rol important in apoptoza (moartea celulelor canceroase), stabilitatea genomica si inhibitia angiogenezei. Efectul anti-cancerigen al proteinei p53 se manifetsa prin cateva mecanisme:
1) Activeaza proteinele care repara ADN-ul cand acesta a fost disturbat
2) Poate induce stoparea cresterii (metastazarea) prin oprirea cilului celular al punctul G1/S al recunoasterii ADN-ului (mentine celula la acest stadiu suficient ca proteinele de reparare a ADN-ului sa aiba timp sa reparea defectul genomic si apoi celula va fi lasata sa-si continue ciclul celular)
3) Poate initia apoptoza (moartea programata) daca defectul ADN-ului nu poate fi reparat.
Acizii nucleici si in special Acidul Ribo Nucleic (ARN) si Extractul de Placenta contin polinucleotide care ajuta la replicarea corecta a telomerilor in cadrul diviziunii celulare prin activarea unui element important al Telomerazei si anume Human Telomerase Reverse Transcriptase (hTERT).
REVITAL-TA mai contine de asemenea un lant de aminoacizi demonstrati de catre savantul rus Olovnikov ca fiind co-factori importanti in mentinerea integritatii telomerilor.
Toate ingredientele din REVITAL-TA actioneaza sinergic pentru a promova repararea telomerilor de ADN, mentinerii lungimii acestora concomitent cu promovarea rejuvenarii prin stimularea diviziunii si replicarii corecte a celulelor si ADN-ului.
INTREBARI SI RASPUNSURI:
Intrebare: Am vazut pe piata alte produse pentru activarea telomerazei continand Astragalosida IV. Care este diferenta fata de REVITAL-TA?
Raspuns: Produse cu Astragalosida IV abunda pe piata nutraceutica, in special in Statele Unite. Dar, singurul ingredient care a fost studiat clinic cu rezultate pozitive este TA-65, o molecula proprietara derivata din cicloastragenol produsa de firma Geron si comercializata de firma TASciences din SUA. TA-100-S din produsul REVITAL-TA este tot o molecula proprietara de dimensiune mica (SM) derivata in conditii de laborator din clustere de Cicloastragenol. TA-100S prezinta o biodisponibilitate si eficienta superioara prin legarea ei de un “bio-transportor” constand dintr-o molecula proprietara pe baza de sulf de care este atasat si cu care poate traversa usor mebrana celulara, fiind astfel absorbit imediat prin tractul digestiv. Mai mult, capsulele de REVITAL-TA rezista la acidul gastric din stomac (care poate distruge molecula TA-100-S) ajungand astfel intacta in intestin unde se dezintegreaza rapid eliberand ingredientele pentru absorbtia lor imediata in circuitul sanguin. Astragalosida IV ca atare NU ACTIVEAZA direct Telomeraza. Ofera in schimb suport sinergistic in special prin activarea sistemului imunitar. O capsula de REVITAL-TA contine printre ingrediente 25 mg de Astragalosida IV (puritate 99,9%) precum si 250 mg de concentrat x20 de Astragalus membranaceus var. mongholicus asigurand astfel un aport suplimentar combinat de aproximativ 7,5-8,0 mg de Astragalosida IV. De fapt, o capsula din produsul Provita Nutrition ASTRAGALUS 9000 poate contine in jur de aproximativ 12-15mg de Astragalosida IV. Deci cei ce doresc un aport suplimentar de Astragalosida IV pot asocia aditional 1 capsula de ASTRAGALUS 9000 care se va administra impreuna cu STEMULIN (in cazul Protocolului Anti-Inbatranire GERONTOVERSAL). Dar, activarea telomerazei este doar un element in procesul foarte complex de incetinire, stopare sau reversare a fenomenului de inbatranire. Telomeraza trebuie sa se ataseze nucleului celular pentru a avea efect. De asemenea celulele trebuie sa fie stimulate sa se divida iar in cazul celulelor imunitare este nevoie de un aport sustinut de celule stem. In plus, este nevoie ca replicarea ADN-ului sa fie corecta prin stimularea unui element esential al telomerazei numit HumanTelomerase Reverse Transcriptase (hTERT) . REVITAL-TA contine o formulatie complexa care actioneaza si pe aceste directii esentiale fara de care nu se pot obtine efectele scontate.
ADMINISTRARE (ADULTI)
2 capsule pe zi pe stomacul gol inainte de culcare sau dimineata la sculare sau conform recomandarii medicului specialist. A nu se depasi 4 capsule pe zi.
Bibliografie:
1. "The cell biology of aging." Hayflick, L. (1985). Clin Geriatr Med 1(1):15-27
2. Chromosomal breakage-fusion-bridge events cause genetic intratumor heterogeneity, David Gisselsson et al., Proc Natl Acad Sci U S A. 2000 May 9; 97(10): 5357–5362.
3. A Natural Product Telomerase Activator As Part of a Health Maintenance Program, Calvin B. Harley et al., REJUVENATION RESEARCH Volume 14, Number 2, 2011
4. Prospects for Rejuvenation of Aged Tissue by Telomerase Reactivation, Lynne S. Cox and Penelope A. Mason, REJUVENATION RESEARCH, Volume 13, Number 6, 2010
5. A Yeast Transcriptional Stimulatory Protein Similar to Human PC4. N. Lynn Henry et al., Department of Structural Biology, Stanford University School of Medicine, Stanford, California; THE JOURNAL OF BIOLOGICAL CHEMISTRY Vol. 271, No. 36, Issue of September 6, pp. 21842–21847, 1996
6. Long Telomeres in the Mature Human Placenta, R. Allsopp et al. ,2006 Elsevier doi:10.1016/j.placenta.2006.04.003
7. The telomerase-associated protein p43 is involved in anchoring telomerase in the nucleus, Matthias Möllenbeck et al. Institute of Cell Biology, University Witten/Herdecke, Stockumer Strasse 10, D-58453 Witten, Germany, Journal of Cell Science 116, 1757-1761, 2003
8. Cdc13 N-Terminal Dimerization, DNA Binding, and Telomere Length Regulation, Meghan T. Mitchell et al. MOLECULAR AND CELLULAR BIOLOGY, Nov. 2010, p. 5325–5334
9. Accelerated telomere shortening in response to life stress, Elissa S. Epel et al, PNAS, December 7, 2004, vol. 101, no. 49
10. Astragalus-Monograph; Alternative Medicine Review, Volume 8, Number 2, 2003
11. Human telomerase contains evolutionarily conserved catalytic and structural subunits, Lea Harrington et al., Ontario Cancer Institute, Department of Medical Biophysics, University of Toronto, Canada, GENES & DEVELOPMENT 11:3109–3115 � 1997